Cântecul, dansul şi portul popular sunt dovezi ale continuităţii neamului românesc în arealul circumscris spaţiului carpato-danubiano-pontic, constituindu-se în prezent în valori arhetipale ale culturii române. Se impune însă nevoia de a nu confunda cântecul, dansul şi portul tradiţional cu multitudinea producţiilor pseudo-folclorice ce au inundat ecranele televizoarelor. În această imensă mare a kitsch-ului cu pretenţii de autentică tradiţie, în fapt o crimă comisă împotrivă valorilor identitare româneşti, mai sunt încă păstrători ai doinei, baladei ori cântecului ritualic… Între ei, la loc de cinste se află şi îndrăgita artistă Maria Butaciu-Dragu, interpreta unor şlagăre – dacă putem utiliza astfel de termeni pentru cântecul popular –, precum: „Firule, măi fir de iarbă”, „Povestea puiului de cerb”, „Bade, pălărie nouă”, „Mândru zice cetera”, „Vine trenul din Ardeal” etc. Fie duioase până la lacrimi, fie pline de viaţă, cântecele ei fac parte din fonoteca de aur a acestui popor.

Deşi vremea s-a scurs,  cariera artistei numărând 53 de ani de la efectuarea primelor înregistrări în studioul clujean al Radiodifuziunii române şi 51 – la 1 aprilie a.c. – de la angajarea, în urma unui examen riguros, la marele ansamblu „Ciocârlia” din Capitală, chipul Mariei Butaciu-Dragu păstrează şi acum lumina Salvei natale, acea lumină a purităţii sufleteşti a ţăranului român. Iar glasul, glasul care i-a dat pâinea cea de toate zilele şi care a încălzit inimile a milioane de români, încă îi merge, încă „sună” – aşa cum se spune în lumea cântăreţilor… Un glas care, dacă s-ar fi auzit peste Ocean, ar fi adus în conturile bancare ale purtătoarei milioane de dolari. Dar a rămas aici, să potolească doruri, să dăltuiască adânc în conştiinţele prezente şi cele viitoare, să dăruiască dragoste…

La aniversare, îi dorim cunoscutei artiste să aibă parte de sănătate, dragoste şi să se bucure în continuare de harul pe care i l-a dăruit Bunul Dumnezeu.

La Mulţi şi Fericiţi Ani!

Sincer, mi-aş fi dorit ca tânărul şef al Guvernului să propună un proiect de recredibilizare a acţiunilor puterii politice, să iniţieze un program privind dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti pe termen mediu şi lung, să ia decizii cu adevărat importante pentru salvarea celor năpăstuiţi de natură, în majoritatea lor oameni cu vârste de peste 70 de ani, gârboviţi de vremuri şi de vreme. Fac apel la expertiza de istoric a domnului Ungureanu, amintindu-i să se aplece şi asupra studiilor ce privesc mentalitatea românească înainte de a-i certa pe oameni, de a le face programe… Un stat, domnule Ungureanu, nu este o societate comercială, ci o lume stromatică, atât din punct de vedere fizic, cât şi caracterial. O ţară este o macro-clasă. Un profesor bun este cel care, cu îndemânare profesională şi cu profundă dragoste, reuşeşte să ducă pe drumul progresului întreaga clasă, întregul colectiv, nu doar pe cei mai pe buni, pe cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat.

Aşa şi cu ţara. Nu poţi să faci bine cu biciul şi ţipând gutural. Din păcate, domnule prim-ministru, activitatea din fruntea SIE pare să vă fi afectat simţurile didactice şi eleganţa intelectuală. Da, e păcat… mare păcat!!!

Filed under: POLITICĂ Tagged: Emil Boc, guvern, Mihai Răzvan Ungureanu, România, Traian Băsescu ]]> http://catalinboboc.wordpress.com/2012/02/16/programul-ungureanu-sau-cum-sa-muncim-mai-eficient/feed/ 0 catalinboboc 221410-mihai-razvan-ungureanu http://catalinboboc.wordpress.com/2012/02/09/profesorul-universitar-doctor-marian-cojoc-s-a-lansat-in-cursa-pentru-functia-de-rector-al-universitatii-%e2%80%9eovidius-din-constanta/ http://catalinboboc.wordpress.com/2012/02/09/profesorul-universitar-doctor-marian-cojoc-s-a-lansat-in-cursa-pentru-functia-de-rector-al-universitatii-%e2%80%9eovidius-din-constanta/#comments Thu, 09 Feb 2012 09:30:22 +0000 Cătălin BOBOC http://catalinboboc.wordpress.com/?p=917 ]]> Miercuri, 8 februarie 2012,  începând cu orele 12, prof. univ. dr. Marian COJOC, prorector pe probleme de învăţământ în exerciţiu, şi-a lansat candidatura pentru funcţia de rector al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, fiind cel de-al patrulea pretendent la fotoliul de manager al instituţiei de învăţământ superior constănţean. Ceilalţi 3 candidaţi sunt: prof. univ. dr. Dănuţ Epure, prof. univ. dr. Eden Mamut şi prof. univ. dr. Mihai Gârţu.

Evenimentul a avut loc în Sala Senatului Universităţii „Ovidius”, Zona Campus, Corp A, şi la el au participat cadre didactice şi studenţi ai instituţiei mai sus menţionate, amintindu-i aici pe: ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, prof. univ. dr. Nicolae Dură, prof. univ. dr. Vasile Sârbu,  prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, conf. univ. dr. Ana Maria Munteanu, prof. univ. dr. Gheorghe Ţarălungă, conf. univ. dr. Radu Niculescu, lect. univ. dr. Daniela Hanţiu, lect. univ. dr. Răzvan Pantelimon ş.a. Oficiile de gazdă i-au revenit doamnei lect. univ. dr. Adriana-Claudia Cîteia, care a punctat câteva dintre elementele biografice şi profesionale ale candidatului Marian Cojoc.

Din programul în 13 puncte reiese dorinţa candidatului la funcţia de rector al universităţii tomitane de a îmbina, pe parcursul celor 4 ani de mandat, tradiţia cu inovaţia, pentru a răspunde nevoilor unei societăţi bazate pe cunoaştere. Astfel, la punctul 1 al Obiectivelor programului managerial, este prevăzută „continuarea măsurilor de implementare a Procesului Bologna prin realizarea unei curricule academice moderne în perioada 2012 – 2016 la toate cele trei cicluri ale învăţământului universitar, conform legislaţiei europene şi naţionale”, pentru ca punctul 5 să prevadă „redimensionarea programelor academice ale Universităţii „Ovidius” din Constanţa în concordanţă cu cerinţele societale şi puterea de absorbţie a absolvenţilor pe piaţa muncii”. Extrem de interesante sunt  şi punctele 7, 9 şi 12 ale prezentului program, respectiv „proiectarea unor module de educaţie antreprenorială şi dezvoltare personală în parteneriat cu alte universităţi” (pct. 7), „creionarea unei profunde receptivităţi faţă de propunerile studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor în domenii de interes comun, academic” (pct. 9) şi „elaborarea şi aplicarea strategiilor moderne în domeniul resurselor umane, urmărind o mai bună flexibilitate pe linia încadrării profesionale” (pct. 12).

Dialogul a fost unul cald, deschis, profesorul Marian Cojoc răspunzând, pe parcursul a mai bine de două ore, tuturor întrebărilor venite din partea cadrelor didactice prezente. Dorindu-i mult succes în cursa pentru ocuparea funcţiei de rector al prestigioasei instituţii de învăţământ superior din zona Mării Negre, vă recomandăm să urmăriţi mai multe informaţii aici.

Chiar daca nu mă pot lăuda că am realizat foarte multe până în prezent, că nu sunt vreun geniu, mă pot considera un om norocos,un individ peste medie… Acest fapt mă determină să mă aplec cu respect în faţa profesorilor mei şi să îmi exprim public, prin intermediul blogului personal, sentimentele mele de mulţumire şi preţuire pentru ei.

Unul dintre oamenii care m-au „obligat” să mă schimb, să muncesc permanent, să mă perfecţionez este neîndoielnic distinsa directoare a Colegiului „Mihai Eminescu” din Constanţa, doamna doctor Camelia Ciurescu.

Pe profesoara mea de Limba şi literatura română am întâlnit-o într-una din după-amiezele lui Septembrie 1993, când, proaspăt elev al liceului teoretic patronat de spiritul Poetului Nepereche, am rămas fascinat de harul cu care îşi făcea meseria, chiar dacă se afla la debutul acesteia. Blogul acesta nu este locul unde să fac un portret al activităţii didactice şi intelectuale a doamnei Ciurescu, ce se întinde pe durata a două decenii şi ocupă spaţiul a zeci de mii de pagini publicate. Este locul unde eu, umilul dumneaei elev, îmi exprim recunoştinţa pentru că m-a învăţat să vorbesc şi să scriu corect româneşte, că m-a îndrăgostit iremediabil de Eminescu, Creangă ori Arghezi.

Astăzi, doamna Camelia Ciurescu împlineşte o frumoasă vârstă, prilej fast pentru mine de a-i transmite gândurile bune de sănătate, bucurie şi fericire, dorindu-i să se bucure de realizările familiei şi de cele proprii.

La Mulţi şi Fericiţi Ani, Distinsă Doamnă!

            Dacă doamna Ploscaru slujeşte teatrul de mai bine de şase decenii, dintre care cinci le-a dăruit spectatorilor de la malul Mării Negre, Dan Cojocaru este unul dintre actorii care şi-au făcut debutul în preajma evenimentelor din iarna lui 1989.

            Pe Dan – Cojo, aşa cum îi spun colegii lui – l-am cunoscut pe 2 octombrie 1994, moment la care îşi începea misiunea încredinţată de directorul de atunci al Liceului „Mihai Eminescu” din Constanţa, istoricul Romulus Popa Bran, de a coordona spectacolul aniversar organizat cu ocazia împlinirii a 75 de ani de existenţă a instituţiei de învăţământ. În cele două luni de repetiţii, Dan a reuşit să ne facă să devenim prieteni şi să ne îndrăgostim iremediabil de teatru… Datorită lui Dan, am ajuns să cunosc oameni pe care nu i-aş fi întâlnit vreodată… Fie că vorbim de Ileana Ploscaru, Emil Sassu, Jimmy Maximencu, Mirela Pană, Alice Cojocaru (fosta lui soţie), Gabriel Duţu, Clara Ghiuvelechian şi toţi ceilalţi slujitori ai teatrului – de revistă şi de proză – şi ai operei de la Constanţa, fie că vorbim de Tudor Petruţ, actor şi regizor român ce trăieşte în America.

            N-am să vorbesc despre spectacolele lui, despre ceea ce ar fi putut face şi ce ar mai putea face în teatru, ci aş vrea să subliniez calitatea sa de om pe care-l poţi pune ca pansamentul pe rană… Îmi vine în minte un moment de acum 18 ani, când nu găseam un costum pentru rolul meu; aşa că nu a stat pe gânduri şi mi-a dăruit costumul pe care-l primise de la Rodney Miller, cunoscut tenor american, cu care cântase în 1992-1993, la Constanţa. Niciodată n-am să uit acest gest de inimă, gest care a făcut atât de mult bine inimii mele…

            Pentru toate acestea, îi mulţumesc lui Dan, urându-i şi lui, şi ilustrei sale profesoare, actriţa etalon a Constanţei, doamna Ileana PLOSCARU, să ne trăiască şi să joace pentru publicul străvechiului Tomis.

LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI!

Andrei TINU, Cătălin BOBOC

Suntem la o lună distanţă de desfăşurarea unui eveniment extrem de important în viaţa Universităţii „Ovidius” Constanţa: alegerea rectorului acestei prestigioase instituţii de învăţământ din sud-estul României şi a celorlalţi membri ai conducerii acesteia.

Este momentul în care comunitatea academică tomitană are şansa de a alege un om cu experienţă şi expertiză, un om tânăr şi cu viziune în fruntea sa, respectiv pe domnul profesor universitar doctor Marian COJOC. Justeţea şi sinceritatea mesajului nostru, prin care ne arătăm susţinerea publică faţă de candidatura distinsului dascăl, sunt cât se poate de autentice, ele izvorând din analiza datelor biografice ale profesorului Marian Cojoc, a recunoaşterii de care se bucură în mediul academic şi, nu în ultimul rând, din experienţa personală, identificând în prorectorul Marian Cojoc nu doar un excepţional pedagog, ci şi un OM ADEVĂRAT (cu litere mari – subl. noastră).

Ştim că vom fi acuzaţi de unii că ridicăm statui, osanale, că periem, dar, indiferent de acuzaţii, ne asumăm demersul de a-l susţine pe omul, profesorul şi istoricul Marian Cojoc la funcţia de rector al Universităţii „Ovidius” din Constanţa… Suntem siguri că va face din această instituţie de învăţământ superior de la malul mării una dintre universităţile de top ale zonei est-europene şi ale bazinului Mării Negre.

Mult succes, domnule profesor universitar doctor Marian COJOC!

N-am să fac referire la fişa impresionantă de creaţie a ilustrului dascăl şi n-am să amintesc aici calităţile extraordinare de cercetător, a cărei activitate se bucură de recunoaştere naţională şi internaţională. Am să mă refer, acum şi aici, la seriozitatea cu care îşi creşte şi educă discipolii,  dojenindu-i atunci când greşesc ori zâmbindu-le atunci când au realizat ceva bun, ceva util, ceva bun pentru profesia viitoare şi pentru ţară…

Am spus-o şi mă repet: am avut şansa să beneficiez pe durata întregii mele perioade de pregătire de dascăli în adevăratul sens al cuvântului, de oameni pentru care cinstea (mai ales cea profesională – subl. mea) a fost o adevărată religie. Unul dintre aceşti oameni a fost şi este doamna profesor universitar doctor Iolanda Ţighiliu, omul care mi-a îndrumat paşii către epoca de glorie a marelui Ştefan, girând cu numele dumneaei traseul devenirii mele…

Vă mulţumesc pentru tot ceea ce, în cadrul minunatei echipe a Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius” Constanţa, aţi făcut pentru mine.

La Mulţi şi Fericiţi Ani, Distinsă Doamnă!

Prin materialele publicate şi prin garanţia oferită de Colegiul de redacţie şi de Comitetul ştiinţific, Revista Română de Studii Eurasiatice constituie unul dintre pilonii cercetării ştiinţifice din România în domeniul istoriei, contribuind la creşterea prestigiului Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, în particular, şi al Universităţii „Ovidius” Constanţa, în general.

Mulţumim distinsei doamne conferenţiar universitar doctor Mariana Cojoc, prodecan al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice, la a cărei solicitare de a colabora la realizarea acestui volum am răspuns cu dragoste şi profund respect, şi prietenului meu, tânărul cercetător Costel Coroban, de al cărui ajutor ne-am bucurat.

Cu speranţa că această colaborare va continua şi pe viitor, vă recomandăm să urmăriţi producţiile ştiinţifice ale centrului de cercetare istorică de la Constanţa.

Spuneam că Dumnezeu ne-a hărăzit să avem o relaţie frăţească înainte de venirea noastră pe lume, deşi întâlnirea propriu-zisă avea să se petreacă într-un început de Decembrie a anului 2006 (mai precis, pe 3 decembrie – n.m.), moment la care fiul marelui jurnalist Dumitru Tinu era ales liderul naţional al Mişcării Studenţeşti România Mare. Ne-am împrietenit uşor, iar Divinitatea a făcut ca apropierea noastră să fie din ce în ce mai puternică, sudându-se astfel o colaborare fructuoasă, o prietenie desăvârşită, sub stindardul iubirii de frate. L-am urmat pe Andrei la Arad, în campania electorală din anul 2008, unde Frăţiorul – aşa cum ne spunem unul celuilalt – a candidat pentru un post de deputat din partea Alianţei PSD+PC, i-am fost alături la zilele de naştere şi ne-am pus semnăturile pe câteva materiale comune, dar, mai presus de toate, am ajuns să ne cunoaştem calităţile şi defectele, învăţând să ne acceptăm aşa cum suntem. Ne-am certat deseori, dar mâna invizibilă ce ne guvernează destinul a făcut ca împăcarea să fie, de fiecare dată, mai frumoasă, mai dătătoare de speranţă…

Filosofia chineză ne vorbeşte despre Yin şi Yang ca forţe primordiale care guvernează universul. În ceea ce ne priveşte, nu ştiu care dintre noi este una sau cealaltă dintre forţe, dar ştiu sigur că ne completăm reciproc, ne ajutăm, ne bazăm unul pe celălalt, conştienţi de veridicitatea versurilor „Unde-s doi, puterea creşte/ Şi duşmanul nu sporeşte”.

Fac parte dintre aceia care se exprimă cu uşurinţă, însă, în acest caz, gândurile, deciziile, constatările fac un drum anevoios până la a se cristaliza în cuvinte şi a fi spuse… Ele trebuie cântărite cu grijă şi şlefuite cu măiestrie, căci nimic nu doare mai mult decât un cuvânt care nu e la locul lui şi, tot aşa, nimic nu este mai frumos, pentru un om de talia lui Andrei, ca o frază meşteşugită, ce reuneşte în ea toate sentimentele de bine, de dragoste şi respect.

În primul ceas al zilei de 21 noiembrie 1985, se grăbea să vină pe lume micuţul Andrei, fiul Emiliei Iucinu şi al lui Dumitru Tinu. Andrei este un om de care mă simt legat şi pe care îl voi urma până când Dumnezeu va hotărî să ne despartă. Până atunci, îi doresc fratelui meu să fie sănătos la trup şi la minte, bogat spiritual, împlinit din punct de vedere material şi uman, iar mie îmi doresc să am parte de cât mai multe zile alături de el, pentru a mă bucura de succesele lui, de reuşitele noastre…

SĂ TRĂIEŞTI MULŢI, MULŢI ANI, FRATELE MEU DRAG!