Caută

Cătălin Boboc

UN BLOG DESPRE OAMENI ŞI FAPTE CARE MĂ INTERESEAZĂ

În lipsa Ta


În lipsa mea,

Ai dăltuit pe suflet sentimente

Și-n mintea mea

Ai răsădit idei.

În lipsa mea,

Ai pus pe față zâmbet,

În minte pace

Și-n suflet mi-ai turnat iubire.

Iar eu,

În lipsa Ta,

Le-am cheltuit, pe nerozii, pe toate trei…

Timp


Un timp măreț

nedeslușit de fire

m-așteaptă la sfârșit de veac.

Un timp fără de timp în sine

și fără foc

și fără sânge

și fără de iubire vine!

Când ți-e dor


Când ți-e dor
Închide ochii și mori,
Trage plapuma de pământ peste tine
Și lasă-ți florile să crească.
Când ți-e dor
Mergi pe drum ocolit,
Ca să vezi,
De departe,
Ceea ce n-ai văzut
Când erai viu.

Marea, frumoasa mea dragoste


Marea, frumoasa mea dragoste,
 
nedeslușită de timp și
 
necunoscută de oameni,
 
ție, celei mai tainice trăiri,
 
îți închin oda aceasta.
 
Sunt cuvinte fără rimă și ritm,
 
neordonate.
 
Te aștept doar și
 
îți sărut poza.
 
Nu cu buze, ci cu timp,
 
singurul pe care îl mai am de cheltuit!

 

Suflet viu


Să moară trupul,
Să ardă scrum
Sau să se înece.
Numai sufletul
Lasă-mi-l viu.
Să plângă, să mă doară…
Dar să rămână viu.

L-am visat pe Dumnezeu


L-am visat,

în somnu-mi urgisit de timp,

pe Tatăl tuturor.

Pe El l-am găsit în visul meu.

Era mare şi bun.

#ra încă tânăr,

semn că visu-mi era de dinainte de veacuri.

I-am cerut pâine

Şi mi-a arătat mâinile.

I-am cerut un semn

Şi mi-a dat lacrimile.

 

…………………………….

Şi iată-mă-s departe de somn,

Aşteptându-l pe Dumnezeu din nou

În suflet şi minte,

Sau măcar într-un alt vis.

 

Există un sfârşit!


Cărări de timp,

iubiri trăite…

Şi iată, totul s-a sfârşit!

Căci, nu uita,

în orice clipă

există, totuşi, un sfârşit!

La aniversarea profesorului Marian Cojoc


                Fiecare aniversare a unui om drag este un bun prilej pentru a-i aminti faptele şi vorbele bune pe care le-a făcut, scris şi spus pe parcursul unui an. Cu atât mai mult cu cât omul respectiv îţi este mentor, îndrumător sau profesor. Suntem ceea ce suntem azi, porniţi pe drumul desăvârşirii noastre intelectuale, graţie dascălilor noştri, bijuterii arhitecturale ale dăruirii de sine. Sunt deopotrivă prieteni, părinţi sau fraţi mai mari şi îndrumători, reuşind să construiască, prin talent şi erudiţie, oameni maturi şi cetăţeni demni. Un astfel de model este şi profesorul universitar doctor Marian Cojoc, istoric cunoscut al spaţiului dobrogean, aflat azi, 12 iulie, la cea de a cincizeci şi şasea aniversare.

12615604_1570129019939612_1994421276122636051_o

            Perseverent şi jovial, demn şi cu un deosebit simţ al umorului, întotdeauna întinzându-ţi o mână prietenească sau oferindu-ţi un sfat extrem de preţios, Marian Cojoc rămâne dascălul prin excelenţă, intelectualul rafinat şi dornic să împărtăşească studenţilor săi ceea ce a acumulat pe parcursul a mai bine de trei decenii de slujire a muzei Clio, singura căreia i-a fost şi îi va rămâne îndatorat.

            La ceas aniversar, îi dorim ilustrului dascăl să se bucure de realizările sale, de sănătate şi de putere de muncă, pentru a-şi desăvârşi opera, atât de importantă şi de necesară.

La Mulţi Ani, Domnule Profesor!

Andrei Tinu

Cătălin Boboc

12250123_10204677093679122_4700950871239265291_n

Sursa foto: contul de facebook al profesorului Marian Cojoc

 

 

ochii mei…


Ochii mei,

Două globuri albastre,

Prin care curg

Lacrimile mamei

Şi se zăresc

Idealurile tatei.

Ochii mei,

Cenuşii precum sufletul,

Mă ajută să văd

Câtă ură e pe pământ

Şi câtă iubire ar putea să fie.

 

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑