Privesc , de multe ori cu mânie, în trecutul meu, pentru a-mi identifica energiile necesare “saltului esenţial” către viitor, către ziua de mâine, găsind cu greu un punct de la care să pornesc expediţia către viitorul meu. Neîndoielnic, fiecare dintre noi are, în trecutul său, lucruri cu care să se mândrească şi fapte care să-l facă să roşească în faţa semenilor, dar mai ales în faţa lui Dumnezeu. Sunt clipe în care, închis în camera mea de 2/4, mă gândesc la faptele mele, bune şi rele, la viitorul meu şi al ţării mele. Şi atunci, cuprins de neputinţă, mă podidesc lacrimile, mă cuprinde furia că nu sunt demn de a îndeplini aşa cum trebuie planul pe care îl are Dumnezeu cu fiecare dintre noi.

  30 septembrie 2009

Anunțuri