Cătălin BOBOC

CAPCANA REFERENDUMULUI…

Votarea pe 22 noiembrie 2009 a Referendumului privind reducerea numărului de parlamentari şi adoptarea unicameralismului mi-a reconfirmat ideea potrivit căreia românii tind să devină o populaţie lipsită de educaţie şi coloană vertebrală, incapabilă să distingă binele de rău, democraţia de dictatură, adevărul de minciună…

Cu excepţia unui procent insignifiant (profesori, analişti politici, jurnalişti, alţi intelectuali etc.), românii au votat „Reforma Statului” propusă de marele maestru al manipulării Traian Băsescu, nu din dorinţa de a reforma instituţiile Statului român, ci din aceea, justificabilă până la un anumit punct, de a da o lecţie clasei politice româneşti, vinovată, în ansamblul ei, de situaţia social-economică actuală.

Nu am să iau acum în discuţie lipsa de cunoaştere a istoriei de către Traian Băsescu şi echipa sa, oameni care, deşi se laudă peste tot că luptă împotriva comunismului, nu fac altceva decât să ne readucă simbolic în anii socialismului, când exista un parlament cu o singură cameră – Marea Adunare Naţională.

Mă voi referi doar la ceea ce, la prima vedere, pare un lucru bun: reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 şi, implicit, reducerea cheltuielilor cu salariile acestora şi ale aparatului funcţionăresc care-i deserveşte. În realitate, Referendumul, care are doar un rol consultativ, a fost instrumentul de manipulare folosit de Traian Băsescu pentru a câştiga cel de-al doilea şi, sper, ultimul mandat prezidenţial. O capcană în care au căzut românii…

Dacă şi-ar fi dorit cu adevărat reducerea numărului de parlamentari, reprezentanţii partidului prezidenţial ar fi putut face acest lucru printr-o simplă iniţiativă legislativă, în conformitate cu prevederile dedicate legiferării.1

Dar capcana cea mare este aceea că, prin reducerea numărului de parlamentari, va creşte concurenţa pentru fiecare loc şi, logic, va creşte şi suma necesară unei campanii electorale. Indifent de ceea ce vor spune unii şi alţii, indiferent de cât de cinstiţi şi cât de morali vor să pară, eu cred că niciunul dintre ei nu se va da în lături de la a face orice pentru a ajunge parlamentar. Estimez că o campanie electorală, în condiţiile impuse de Constituţia revizuită, va costa chiar şi o jumătate de milion de euro, bani pe care viitorul parlamentar va trebui să-i recupereze. Şi nu-i va recupera din indemnizaţie…

Concluzionând, voi spune că, prin reducerea numărului de parlamentari, în forul legislativ vor intra doar cei cu foarte mulţi bani, indiferent de pregătirea profesională ori de valorea lor umană.

Am fost, sunt şi voi fi mândru de apartenenţa mea la neamul românesc, dar nu pot să nu fiu uşor dezamăgit de unii dintre conaţionalii mei, din ce în ce mai mulţi, care se întorc în grota ignoranţei.

Constanţa, 8 ianuarie 2010

1 xxx, Constituţia României, Titlul III. Legiferarea, p. 29.

Anunțuri