DE CE L-AŞ VOTA PE HONORIUS PRIGOANĂ?!

Cătălin BOBOC, 9 ianuarie 2010

Nu-l voi vota pe Honorius Adrian Prigoană la alegerile parţiale din 17 ianuarie 2010, în ciuda faptului că a început să-mi fie simpatic. Nu îl votez din simplul motiv că nu sunt locuitor al Colegiului 1 din Capitală. Altfel, fără să mai stau pe gânduri, aş fi mers să-l votez pe juniorul lui Silviu Prigoană.

De ce l-aş vota? În primul rând, pentru că eu cred cu tărie în dreptul tinerei generaţii de a se afirma în toate domeniile vieţii publice din România. Apoi, pentru că, spre deosebire de tatăl său, care s-a făcut remarcat datorită divorţurilor şi căsătoriilor repetate cu Bahmuţeanca, dar mai ales corecţiilor familiale cu pliciul, Honorius are o anumită seriozitate. Prigoană junior se mişcă şi vorbeşte bine, are capacitatea de a învăţa şi disponibilitatea de a fi util societăţii. În plus, candidatul de numai 23 de ani are şi program şi idei, chiar dacă unele sunt de-a dreptul ilare (vezi reforma Statului!) iar altele ţin de administraţia locală.

Nu sunt un fan al tânărului Prigoană şi recunosc că l-am privit, înainte de a deveni cel mai tânăr candidat din istoria parlamentarismului românesc, cu oarecare suspiciune, cu acea neîncredere a omului sărac, ale cărui elicoptere decapotabile erau doar avioanele de hârtie.

Dar nu pot să nu îi acord girul meu, de om încă tânăr, acestui posibil lider al generaţiei sale, cu toate că mi-aş fi dorit să aibă un contracandidat din partea Stângii.

Este extrem de dificil pentru mine să înţeleg de ce Partidul Social Democrat nu are un candidat propriu, de ce formaţiunea lui Mircea Geoană se încăpăţânează să se poziţioneze pentru a doua oară în spatele liberalilor lui Crin Antonescu. Dar, mă rog, e treaba lor! Eu constat doar că lui Honorius Prigoană i s-a oferit şansa reală de a fi parlamentar, şansă pe care PSD nu i-a oferit-o lui Andrei Tinu, un tânăr incontestabil mai valoros decât fiul vitreg al Adrianei Bahmuţeanu. Aşa că nu-mi rămâne decât să strig, din toată inima: Votaţi Honorius!


Anunțuri