Sofia Vicoveanca nu mai cântă de mult timp… Ea trăieşte, suspină, oficiază! Sofia noastră, a românilor cu doruri şi speranţe, nu mai este de mult timp o cântăreaţă oarecare, ci o stâncă în Kogayonul sacru al Folclorului românesc. De aceea şi poate că numai de asta, fiecare întâlnire cu Vicoveanca de Aur a moldo-vlahilor este ca o slujbă a preoteselor Antichităţii, o slujbă permisă doar celor iniţiaţi, celor care suspină şi plâng în taină… Sofia s-a transformat de mult timp în comoara (ca şi Moldova!) lăsată mie moştenire de marele Ştefan. Ca orice moştenire strămoşească, Sofia noastră trebuie protejată, iubită şi respectată. Căci Ea, Vicoveanca de Aur, este zâna bună a ghiersului românesc!

Anunțuri