Pe vremuri, când sănătatea (fizică, dar mai ales mintală) îmi permitea, mă agitam ca un Pepsi. Spuma pe care o făceam se răspândea iute, panicându-i pe cei de la ANMH. Acum, după vreo 32 de anişori de neprihănire, agitaţia mea nu mai e agitaţie şi eu, deşi regret, nu mai sunt Pepsi, ci un amărât de sifon, de apă carbogazoasă, care nici spumă nu mai este în stare să facă.

Aştept zilele când, fisâindu-şi ultimele gaze, bietul sifon care sunt se va tranforma într-o banală apă plată!

Anunțuri