Pe Dumitru TINU l-am cunoscut târziu, la câţiva ani de la dispariţia sa, prin intermediul moştenitorului său, Andrei… La început din curiozitate, apoi din pasiune, am descoperit că nimic nu e greu dacă faci cu dragoste, renunţând la comoditate, la tihnă şi uneori  – aşa cum avea să se întâmple şi în cazul regretatului jurnalist! – la viaţă.

Pornit desculţ din Coteana Oltului, Dumitru Tinu avea să urce, treaptă cu treaptă, în ierarhia ziariştilor de marcă ai României, continuând munca unui Mihai Eminescu, unui Tudor Arghezi, unui Stelian Popescu…  Creator şi şef de gazetă, lider al Clubului Român de Presă, Dumitru Tinu a fost, fără îndoială, unul dintre stindardele presei româneşti contemporane, un model de urmat pentru cei care doresc să facă presă de calitate, dar şi un exemplu pentru cei din generaţia mea – un exemplu de bun-simţ, de muncă asiduă, de luptă continuă cu viaţa, cu adversarii, cu noi înşine.

Fizic, Dumitru Tinu a plecat dintre noi în prima zi a anului 2003. Spiritul lui încă este cu noi, încă ne îndrumă paşii pe tărâmul „vocabulelor minunate ale lui Gutenberg”. Astăzi, Dumitru Tinu ar fi împlinit 70 de ani. Din fericire pentru el, acum se află la cârma Biroului de Presă al Raiului. Din păcate pentru noi, modelele noastre pleacă unul câte unul. Rămânem singuri în bătălia cu vremea şi cu vremurile, cu duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, doar cu speranţa că Dumnezeu şi ele, modelele noastre, ne veghează de sus.

Dumnezeu să-l odihnească!

Anunțuri