13 septembrie este, poate, una dintre cele mai grele zile pentru experienţa mea de om ce-şi aşterne gândurile prin intermediul scrisului. Nu pentru că este Ziua Pompierilor, nici pentru aceea că, tot azi, îşi serbează onomastica toţi cei care poartă numele Sfântului Mucenic Corneliu Sutaşul, cât mai ales  pentru faptul că în această zi, cu câţiva în ani urmă, se năştea una dintre persoanele care mi-au marcat viaţa, jalonându-mi traseul devenirii mele intelectuale. Este vorba despre doamna lector universitar doctor Adriana Claudia CÎTEIA, coordonatoarea lucrării mele de dizertaţie, dar şi profesoara mea timp de şapte ani la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice  – Universitatea „Ovidius” Constanţa, din anul I de facultate până în ultimul an de masterat. Greutatea nu constă în alegerea cuvintele, întrucât, fiind vorba de sinceritate, ele pornesc uşor din inima şi mintea mea, ci pentru că nu ştiu cum va reacţiona persoana căreia îi sunt adresate aceste cuvinte, dimpreună cu toate gândurile mele bune. Nu ştiu dacă se va bucura sau se va înfuria, dar ştiu sigur că, deşi exprimate stângaci, sentimentele mele, de profund respect, vin din străfundul inimii mele.

Vă doresc, doamna profesoară, să trăiţi precum Flacăra Sacră a Olimpului, în conştiinţele tuturor celor pe care i-aţi călăuzit!

La Mulţi Ani!

Anunțuri