Emoţia autentică a fost înlocuită în ultimul timp de un fel de labilitate psihică televizată, de o serie de minciuni şi aranjamente ordinare. Vrem cu orice preţ să imităm Occidentul în toate – economie, politică, justiţie, televiziune, mod de viaţă. Totul trebuie să fie american, german, francez. Unii vor să muncim nemţeşte, alţii sărută franţuzeşte, în timp ce unii îşi doresc să avem o Curte cu juraţi, aşa cum au văzut ei în filmele de la Hollywood, şi, în fine, unii politicieni îşi doresc vot uninominal pentru toate tipurile de demnităţi publice (parlamentar, consilier, primar sau preşedinte de Consiliu Judeţean). Uităm cu toţii că suntem români, că aparţinem – cel puţin mental! – spaţiului balcanic, că fondul nostru psiho-social este unul cu profunde reminiscenţe bizantine.

În toată goana aceasta după occidentalizare, după „civilizare”, dar şi din dorinţa de rating-uri uriaşe, care trădează o groaznică foame de bani, televiziunile noastre sunt de multe ori penibile. Promovarea unor indivizi care nu reprezintă nimic, de genul „viespii” lui Ogică, a lui Ogică, a Loredanei Pastramă etc., reprezintă o dovadă a faptului că România merge într-o direcţie greşită. Sigur că nu sunt un habotnic, un adept al statului religios, dar cred că se impune o minimă rigoare morală. Ştiu că normalitatea nu produce bani, ci anormalitatea, uneori cea patologică, dar televiziunile au obligaţia de a limita accesul în spaţiul public al unor indivizi dubioşi… Cunoaştem de la bătrâni că „avem copiii pe care ni-i creştem”. Tot aşa, televiziunile au publicul pe care şi-l educă. Cred că a venit momentul ca televiziunile să ridice ştacheta, să devină televiziuni care educă, nu care doar informează.

Ideea acestui editorial mi-a venit de la prezenţa pe toate canalele de televiziune a fostului cuplu Oana Zăvoranu  – Pepe. Nimeni nu le contestă calităţile. Ea – o femeie educată, care se exprimă corect româneşte; el – un interpret talentat. Ce deranjează însă este faptul că le sunt cultivate defectele, nu calităţile. E drept, avem la îndemână telecomanda, lectura, plimbarea în aer liber, un spectacol de teatru, dar, din păcate, din diverse motive preferăm spectacolul nebuniei televizate, a pseudo-emoţiei, a ipocriziei. Nu vreau să intru în conflict cu Oana Zăvoranu, despre care cred că este o persoană peste medie, dar sunt de părere că traumele psihice se tratează la psiholog, tot aşa cum adevărata slujbă se ţine la Biserică, iar educaţia autentică se face la Şcoală. Cred că televiziunile ar trebui să dea direcţii, să invite oameni care chiar au ce spune, să contribuie la formarea continuă a noilor generaţii.

Din păcate, ştiu că nu se va întâmpla aşa cum mi-aş dori, ci, dimpotrivă, vom juca cu toţii în scena „nebuniei colective”!

Publicat în ziarul „Mesager de Constanţa”

Anunțuri