În ultima zi a lui Cuptor, sub semnul zodiacal al Leului, doi dintre prietenii mei – Ilie Caraş şi Andrei Ijac – îşi sărbătoresc ziua de naştere, făcându-mă invidios pe tinereţea lor, dar dorindu-le, din toată inima, să aibă parte de bine, de sănătate, de noroc şi puterea de a depăşi obstacolele vremurilor.

Cu Andrei, copilul isteţ, educat şi curajos al Gorjului, m-am întâlnit pentru prima dată prin intermediul internetului, cu ocazia plecării sale în excursia oferită  de europarlamentarii PRM la Bruxelles, excursie în care i-a însoţit pe Andrei Tinu şi Costin-Mircea Şerban. Atunci, m-a rugat să îl ajut cu nişte melodii patriotice. Era în 2007. L-am văzut la un an de zile, alături de tatăl său – impresarul şi omul de suflet Daniel Ijac –, la Mamaia. Impresia a rămas aceeaşi şi cu trecerea timpului: Andrei Ijac este  – pun rămăşag în acest sens! – un tânăr  pe care România nu trebuie să-l piardă şi de care generaţia lui are nevoie. Educat, rafinat, depăşind cu mult media, Andrei rămâne prietenul meu şi mă mândresc cu asta.

Pe Ilie l-am cunoscut în Gara Constanţa, într-o dimineaţă de sfârşit de vară, pregătit să intre în concursul Festivalului Naţional al Cântecului Popular Românesc  – Mamaia, 2011. N-a luat premiu aici, dar valoarea i-a fost recunoscută în alte mari festivaluri de gen, vocea lui Ilie asemuind-o cu lacrimă, care, în curgerea ei, nu doar sapă în fineţea obrazului, ci spală necurăţia. Tot aşa, vocea lui Ilie sapă şi spală deopotrivă, ducând mai departe cântecul românesc al Bucovinei de Nord.

Amândoi sunt prietenii mei – Andrei, mai vechi şi mai apropiat de structura mea psihică şi morală – , amândoi sunt tineri frumoşi, normali, valoroşi, amândoi au şansa de a se forma ca slujitori adevăraţi ai Neamului Românesc. Le doresc, la ceas aniversar, să fie realizaţi până la 30 de ani, sănătoşi toată viaţa şi împăcaţi cu Dumnezeu şi semenii la sfârşitul zilelor lor.

La Mulţi şi Fericiţi Ani, Andrei Ijac! La Mulţi şi Fericiţi Ani, Ilie Caraş!

Anunțuri