Scriu cu întârziere despre un episod care i-a avut ca eroi pe Traian Băsescu şi generalul Florian Coldea, omul care asigură conducerea operativă a Serviciului Român de Informaţii. Recent, fostul preşedinte al României se arăta mai mult decât oripilat de primirea de către domnul Coldea a unei distincţii din partea Ambasadei Franţei la Bucureşti, în fapt o recunoaştere a eforturilor pe care principalul serviciu secret românesc le-a depus în slujba conceptului de siguranţă internaţională. Trecând peste relaţiile de colaborare dintre domnii Băsescu şi Coldea, faptul că directorul adjunct al SRI a primit o distincţie din partea Marii Franţe, fie ea şi o distincţie civilă, nu este un fapt înjositor, ci o dovadă că ofiţerii Intelligence-ului românesc sunt mai aproape de ceea ce înseamnă nevoia de cooperare, diplomaţie şi pragmatism. Nu sunt un adept al secretelor, dar le înţeleg rostul. Nu sunt fascinat de viaţa militară, deşi, tânăr fiind, mi-am satisfăcut stagiul militar, slujindu-mi cu dragoste ţara. Sunt un om care crede sincer în dreptul de a înjura al fiecăruia, ca o ultimă speranţă că lumea este încă liberă. Dar toate acestea nu mă împiedică să salut deschiderea manifestată de Serviciul Român de Informaţii, prin acceptarea de către domnul general-locotenent Florian Coldea a însemnelor de Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare. Este o recunoaştere atât a meritelor personale, cât şi a celor ale domeniului pe care-l reprezintă şi, implicit, a meritelor României. Pledez pentru o astfel de deschidere şi pentru cooperarea instituţională între/ dintre agenţiile/ serviciile de informaţii din lumea democratică.

Anunțuri