Mult timp, spaţiul public a fost invadat de ştirea că Prima Doamnă, Carmen Iohannis, şovăie în privinţa transferului de la Sibiu la Bucureşti, ca urmare a alegerii domnului Klaus Iohannis în funcţia de Preşedinte al României, la sfârşitul anului 2014. Nici acum nu s-a rezolvat această problemă, soţia Preşedintelui Republicii continuând să predea la liceul din Sibiu. Fără îndoială, e dreptul doamnei Iohannis să decidă asupra a ceea ce face din punct de vedere profesional. Însă, citind printre rânduri această ştire, gândul mi s-a îndreptat către posibilitatea unui cadru didactic de a se transfera de la o instituţie de învăţământ la alta şi dacă posibilitatea transferului există şi în zona preuniversitară şi în cea universitară. Conform legislaţiei actuale, posibilitatea de a se transfera de la o instituţie la alta o au doar cadrele didactice din învăţământul preuniversitar. Din păcate, un profesor universitar, confirmat prin ordin al ministrului în urma unui concurs serios, nu se poate transfera de la o instituţie de învăţământ superior la alta, chiar dacă – spre exemplu – instituţia are nevoie de el, iar profesorul, din motive personale, profesionale sau economice, doreşte să plece de la o universitate cu tradiţie la una nouă şi nu atât de bine cotată. Singura modalitate de schimbare a locului de muncă este concursul pe post. Nervi, timp şi, de multe ori, o simplă formalitate care duce în derizoriu ideea de concurs…

O propunere care să completeze normele privind transferul în învăţământul universitar ar fi mai mult decât salutară, ea răspunzând astfel unei nevoi, cea a sistemului, dar şi dorinţei de a reda/acorda un drept, acela de a se transfera, cadrelor didactice universitare. Se elimină astfel diferenţa dintre profesorii de liceu sau şcoală generală şi cei de facultate, se oferă posibilitatea instituţiilor de învăţământ superior de a-şi atrage mai uşor cele mai bune resurse umane, se asigură astfel o mai bună mobilitate a personalului din învăţământul universitar românesc. Propunerea nu încalcă în niciun fel autonomia universitară, nu intervine în politica decizională a instituţiilor de învăţământ universitar şi, mai ales, nu implică vreun efort financiar, ci elimină – în opinia mea – o inadvertenţă legislativă şi oferă o şansă cadrelor didactice universitare.

Anunțuri